9 nov. 2009

Orice ai face, NU-TI PIERDE CAPUL...!!!

NU incerca sa intelegi ce este / sa citesti despre Microsoft . NET Framework.



Locul unde elefantii se duc sa moara.

E tarziu, vineri seara. O ceata apoasa te trimite zgribulit spre locuri mai luminoase, mai calde. Intalnim un astfel de loc, pe aproape de zona Budapesta. Intocmai calatorului de demult cu imaginea salvatoare a luminii de opait a hanului de pe deal, din departare. Geamuri mari, vitrine (vitralii simpliste?!) prin care razbate caldura unor neoane puternice, sau becuri tungsten, cu o temperatura frumoasa de culoare, nu foarte calda insa aseptica, curata, inspre galbui, dar nu bolnavicios ci mai degraba pur, saturat, in care albul predomina, aseptic, da, da, aseptic... Aici se strang corporatistii dezbarati de birocratia zilnica, convietuiesc pasnici cu cocalari in pantaloni albi cu pantofi mov lucios, spilcuiti si tunsi proaspat, coboati din A8-uri albe, tunate, vorbind la Nochii de aur, bodyguarzi in timpul programului, rockeri motoristi, pitzipoance (insotitoare de cocalari) de un blond centurist. Toti stau aliniati in coada ordonata. Trec mai intai pe la CASSA. Acolo isi exprima dorintele, platesc pentru ele. Pretul fericirii e mic, modest, corect. Ma mira – pentru un asemeni etablisment, cu mult mai spalat decat altele de gen. Caci locanta de fata nu suporta comparatie cu suratele mai mici... Aici e o industrie, o fabrica, o uzina, o linie de productie, o masinarie atent reglata si bine lubrifiata, hiper-unsa. Singura femela a localului sta blajina, machiata perfect, cu o figura melancolica, de turn de fildes, pierduta, totusi atenta, respectuoasa, coerenta in actiunile si miscarile-i programate. Ea e cea careia-i marturisesti dorintele tale cele mai ascunse, poftele tainice. Tot ea se ocupa de aspectul financiar. Ea este Chivotul dar ea este si bancherul, ea e cea care se ocupa de aspectul banesc al afacerii. Ii dai suma corespunzatoare fanteziei tale din seara respectiva, conform celor inscrise mare si corect pe tabel, iti iei bonul si pleci. Limitezi conversatia la minim, cuvintele sunt mici, tremurate, daca sunt, pentru ca de fapt sunt nenecesare. Iti murmuri dorinta, cu mana intinsa, tremuranda. I-o soptesti, si nu, NU-i fixa privirea. Ea, Masterea silfida, Matroana monalisiaca, cu piele opalescenta si chip nevinovat, iti ia bancnotele, intinzandu-ti bonul. Il strangi bine, il mototolesti vinovat, caci stii ca are sa-ti trebuiasca mai incolo. Imediat.

Te ajuta acum o armata de eunuci, al caror ten fecioresc, chiar si usor acneic, pare curat in lumina care inunda, scalda virulent orice volum al figurilor... curios, neasudate! Aici mana goala cu care manipuleaza intregul arsenal si instrumentar, nu mai e scarboasa. Ba chiar e semn al distinctiei, al puritatii – ai sansa sa fii cumva, atins, hranit, de acesti pastratori inocenti ai placerii carnale. Caci ei te hranesc, daca stai sa te gandesti, direct din palme. Se misca rapid, corect, eficient, programat. Sunt curati, totul e curat, aseptic. Ma simt lapte, intr-o fabrica de lapte. Inox si lumina vie care face perversiuni cu celulele mele cu bastonase. Bucuria ochiului. Aici e triumful Luminii asupra intunericului. Aici rautatea umana, noroiul zilnic, nu exista. Lumina ingereasca a oparit orice urma de micime, acum te bucuri incet, umil, respiri lumina, stergandu-ti discret balele, asteptandu-ti randul la placere. In timpul asta ti-e cald (au incalzitoare), stai in vitrina, tu insuti esti exponat al spectacolului placerii, si privesti cuminte totemurile rotative, mustind fin de sucuri pe care (stii!) in curand ai sa le gusti. Cine e omul tau, cine e acest ajutor alocat tie? Cine ti-a luat... bonul? Cine te va ajuta sa treci peste tejgheaua-Stix? Te pierzi pentru o clipa, esti dezorientat... daca primesti altceva decat ce ai cerut?! Dar iti vii in fire rapid, iti aduci aminte unde esti, te bazezi umil, si razi de propria-ti frica si prostie, pe profesionaismul de masinarie de razboi germana a locului. Eunucii harnici, furnicile lucrator, albinele muncitoare fluturand iatagane falnice, purtand nume exotice ca Mustafa sau Mimis (a se citi cu SH final), se misca cu o repeziciune ametitoare. Ca intr-un balet bine orchestrat, cei ce nu-ti sunt predestinati se dau la o parte. Pionul tau iti vorbeste, te intreaba cum sa-ti asezoneze mai bine placerea ce-ai platit. Te recunoaste, in tot acel vacarm ordonat. Cu mainile-i fragile si totusi asa de putenice, opreste haosul, iti graiese, stii ca te va ajuta. O strange bine, o sugruma. Iti intinde corect bucata ta de placere, curata, corecta, perfecta, alba... aseptica.

O iei, te bucuri de bonusurile primite, de care habar n-aveai, si la fel de rapid si umil, debarasezi zona de troc... endorfinic. Pentru ca stii ca esti parte a masinariei – daca tu nu te misti precum EI, lucrurile n-au cum sa mearga. Te dai asadar la o parte, si bagi botul in sucurile cele mai diafane.

De n-ar fi imaginile atat de comune si mirosurile... parca n-as sti unde am intrat. Amuzant este ca imediat langa locul desfatarii, langa tejgheaua savorii , langa linia de desfacere a carnii, acolo unde toti de-o seama, fara rang social si cu statute anulate ne-am strans umili langa totemul de carne... ei bine langa acest loc mistic, pseudo-unsuros... exista un EXCHANGE. La fel de aseptic si corect. Ce alaturare paradoxala, fortata, si totusi, neagasanta!!... in lumina asta calda totul pare... corect si bun.

...Da stiu, veti rade. Am descoperit tarziu acest laborator, aceasta mostra a industrializarii perfecte, aceasta linie de productie a calupurilor tubulare senzoriale...

Saormaria Dristor. Ce idiotenie. Intotdeauna m-a agasat saorma. Inca unul din lucrurile pe care le practic, desi ma enerveaza la culme.

...Ei bine da, practic saorma. Nu ca s-ar vedea.

Un comentariu:

  1. Aduna-ti alea de pe jos si hai sa mergem. avem toate condimentele. e bun rau.

    RăspundețiȘtergere

zi, da oricum nu ma intereseaza.