21 aug. 2011

"Scrisori Pragheze" sau "Da, ai avut dreptate B" sau "Greu al dracului sa accepti adevarul"

        
Imi trebuie cel putin o saptamana. Sa developez si sa scanez 3 filme late si 3 de 135. Sa sedimentez si sa imi ordonez gandurile si impresiile. Singur cu ghiozanul foto, crucea mea, grea cat un mort, cartea, agenda, gandurile si amintirile, intr-un oras de poveste. Inca un popor pe care il apreciez enorm. Totul e frumos, ordonat, bine. Revin cand scanez filmele.
Intre timp, o scriere de acolo, catre tara. 
Un ecou, pentru ca, nedrept si pacatos, tot la mine se intoarce strigatul, oricat as sangera sa-l urlu...


Ziua 5

Iubita [...], 

ziua ma gaseste sfarsit de toate puterile, dar multumit si cu regrete in inima pentru ca plecarea mi-e aproape, acum cand de-abia am inceput sa ma lamuresc ce anume este cu minunata Praga.

Am izbutit azi sa ajung intr-un parc indepartat caci ei au intinderi largi si distante lungi, si parcurile pe dealuri distante, toate oferind privelisti minunatii sub fustele batrainei Valtave. Am regasit acolo batranul funicular, pe care stii ca-l pretuiesc atata dintre toate mijloacele de transport pe care mintea umana si dibacia l-au facut sa nascoceasca... funicularul...! Continuand printr-un parc deluratic, am intalnit o constructie bizara, maiestrie a blandului si minunatului otel, o reproducere a ce am intalnit impreuna la frantzuji, ti-aduci aminte, tura bunului Eiffel. Istovit fiind de povara patimitoare a echipamentului de fotografie pe care il port dupa mine cu obstinatie motivanta si motivationala, am ales sa folosesc ascensorul, la care m-am codit cu multi semeni veniti din straini pentru a o admira de-acum en plongee, pe sprintara si flusturatica Praga. Ajunsei sus ca printrun put antonimic al ascensorului de mina, imi miscai cu greutate harababura din spinare si cele doua camere obscure pe umeri, imi facui grabit fotografiile, si nemaiputand astepta in bietele mele doua picioare, o luai pe scara in dublu melc ADN-ic, nestiind ca aceasta avea sa duca la una exterioara, de unde vedeam intocmai subt mine, de unde serioasele minore atacuri de vertij.
Regasind grabnic loialul pamant, pasii ma poarta siguri catre vechiul castel unde mi-era scopul - de a ma intoarce sa iau ceva pentru tine de la batranul fierar din strada cea aurie, sfarsind insa sa-mi tocmesc tot pentru mine doua gablontzuri.
Ma ajutara formele de gazetar si tocmii un belet exact nostim de ieftin. Imi facui treaba, cu bucurie la jumate taiata, pentru ca ma pricopsii eu, si pe tine nu reusisem inca sa te aranjez cu o atentie de-ale locului. Aveai sa fac asta mai incolo, fara greseala este.

zis si facut. Si ma adapai bine la o toneta ambulanta, imbucai duiosul gulash, si o luai peste podui lui Karluv ca sa ii indulcesc pe precupeti. N-am dat gres, ce-i sigur. Mai, vis si floare, acum tie iti martusisec ca-n drum, mi-am uns privirile inspre cateva dudui si dame cochete de te mai si miri de pe unde. Dar haide! ...ca  stii cum mi-e norocu si nimic nu se leaga dinspre mine cu privitul, asa ca tot pe tine la inima te am si-n minte, si sambetele ti le-as purta o viata intreaga. Asa dara. Cu tolba plina si cu povara-n spatzi si ghiulelele balanganindu-mi-se la subsori, mai ramanea decat sa-mi caut un vestmant nou din ale locului, nu de alta dar acoperamintele ce le aveam erau demult stoarse de povara zilelor petrecute aci, ca unde mai ii pui ca azi a dogorit soarele nemilos de frumos. Ei dar dracul nu te lasa, si ce sa vezi ca croiala aia de-o voiam eu, niciun precupet  n-o mai avea. Si da-i roata impins de nevoie da si de fuduluie, si nimic. Intrat in pamant sa fi fost. Ma multumii intr-un sfarsit cu doua croieli mai eftine, ce-i adevarat, da trebuincioase tare.
Cu bagajul strans si retras din activitatea fotografica duratoare a ultimelor 5 zile, si direct hop in minunea de tramvai.

Acasa amicul avea sa plece la o chermeza, dar cand avea sa izbuteasca, ma invita la masa. In rastimp imi pragatii a demi cele pentru calatoriea de maine, cinstii cu amicul cele cuvenite, el pleca, eu ma imbaiai si ma apucai sa-ti astern randurile ce le ai in fata.
Grabnic urmeza sa-mi telegrafieze, pentru a ne potrivi drumurile si-a ne alatura prieteniile, gatulrie si sufletele la o bacanta de despartire.

Imi potrivii desteptatorul sa ma mustre la 7 ore ale diminetii, ca pana ma urnesc cu cuferele, prin tramvai si masini de persoane pana la gara aerului, greu are sa fie.

Te imbratisez cu drag si asteptare scurta ca sa ne revedem sa-ti daruiesc cele pe care cu sarg si drag ti le-am adus de prin partile locului ca suvenir, si sa fii prima care vede placile ce-am sa le scot din aparatura fotografica, ca si cand vei fi fost acolo. Satzi daruiesc si-o sarutare, de bine-ai venit, bine te-am gasit, si nu mai pleca.
 

Langa inima te pun pana maine, cand ne vom revedea necontenit.

Al tau de grabnica revenire,
Sasha
 

































































































Un comentariu:

zi, da oricum nu ma intereseaza.